Principala formă de coroziune a metalelor de construcție

1. Coroziunea uniformă. Coroziunea suprafeței metalice face ca secțiunea să fie uniform subțire. Prin urmare, valoarea medie anuală a pierderii de grosime este utilizată în mod obișnuit ca indicator al performanței la coroziune (rata de coroziune). Oțelul este în general corodat uniform în atmosferă.

2. Coroziunea prin pitting. Metalul este corodat în puncte și formează gropi adânci. Generarea coroziunii prin pitting este legată de natura metalului și de mediul în care se află. Coroziunea prin pitting este predispusă să apară în mediile care conțin săruri clorurate. Adâncimea maximă a găurii de coroziune prin pitting este adesea folosită ca indicator. Coroziunea conductelor ia în considerare adesea problemele de pitting.

3. Coroziunea galvanică. Coroziunea cauzată de potențiale diferite la contactul cu diferite metale.

4. Coroziunea în crăpături. Coroziunea localizată a suprafețelor metalice în fisuri sau alte zone ascunse apare adesea din cauza diferențelor de compoziție și concentrație a mediului între diferitele părți.

5. Coroziune sub tensiune. Sub acțiunea tensiunii corozive medii și ridicate la tracțiune, suprafața metalului este corodata și se răspândește în interior în microfisuri, ducând adesea la rupere bruscă. Această deteriorare poate apărea la-barele de oțel de mare rezistență (sârme de oțel) din beton.